Ce ne spun poftele despre corpul nostru
Adesea privim poftele ca pe ceva cu care trebuie să luptăm — un semn de slăbiciune sau de lipsă de voință.
De Irina Stoica · · 4 min de citit
Adesea privim poftele ca pe ceva cu care trebuie să luptăm — un semn de slăbiciune sau de lipsă de voință.
În realitate însă, poftele sunt o formă de comunicare. Sunt semnale — mesaje venite de la corpul tău, de la creier și din mediul în care trăiești.
Dacă înțelegi aceste mesaje, poți răspunde într-un fel care te ajută să-ți regăsești echilibrul, în loc să te lași prinsă în sentimente de vinovăție și rușine sau în cicluri de restricții alimentare.
Hai să vedem mai îndeaproape ce ne pot spune, de fapt, poftele.
1. Nevoia de energie
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care apar poftele — mai ales cele de carbohidrați sau zahăr — este o nevoie reală de energie.
Dacă îți scade glicemia sau ai mâncat prea puțin (intenționat sau nu), corpul îți va cere în mod firesc o sursă rapidă de energie.
Semne frecvente:
Pofte bruște și intense de zahăr, pâine sau paste
Tremur, iritabilitate sau amețeală între mese
👉 În acest caz, corpul tău nu lucrează împotriva ta — încearcă să corecteze un deficit de energie.
2. Carențe de micronutrienți
Uneori, poftele reflectă lipsa unor nutrienți. De exemplu:
Carență de magneziu → poftă de ciocolată
Carență de sodiu (mai ales la sportive, în perioade de stres intens sau în contextul sindromului premenstrual) → poftă de alimente sărate
Carență de fier sau zinc → poftă de carne roșie sau chiar pofte neobișnuite (gheață, pământ — fenomen cunoscut sub numele de pica)
Corpul tău poate învăța să caute anumite alimente care, în trecut, au „acoperit” o nevoie nesatisfăcută, chiar dacă nu pe deplin.
3. Schimbări hormonale
Modificările nivelurilor de estrogen, progesteron și cortizol, precum și ale sensibilității la insulină — mai ales pe parcursul ciclului menstrual, în perimenopauză sau în perioade de stres intens — pot influența poftele.
Faza luteală (înainte de menstruație) → pofte mai intense de alimente cu densitate energetică mare
Perimenopauză → modificări ale apetitului, pofte mai intense de carbohidrați
Stres cronic / nivel crescut de cortizol → pofte de zahăr și grăsimi
Aceste schimbări nu sunt închipuite — sunt răspunsuri biologice la fluctuațiile nivelurilor de hormoni și neurotransmițători.
4. Nevoi emoționale
Uneori, poftele nu au la bază factori biologici, ci nevoi emoționale neîmplinite:
Reducerea stresului — apelezi la alimente care îți oferă confort ca să te liniștești când ești încordată
Căutarea unei recompense — te răsfeți cu mâncare după o zi grea
Singurătate — mănânci pentru a găsi alinare sau pentru a-ți distrage atenția
Plictiseală — mănânci ca să ai parte de un strop de stimulare
În aceste cazuri, pofta semnalează un gol emoțional — pe care mâncarea îl poate masca temporar, dar nu îl poate umple.
5. Obiceiuri și stimuli din mediu
Nu în ultimul rând, nu toate poftele sunt „nevoi” — unele sunt reacții învățate, declanșate de mediul în care trăim sau de obiceiurile noastre:
Ți-e poftă de ceva dulce după cină pentru că așa te-ai obișnuit
Ai poftă de gustări când te uiți la televizor, indiferent dacă îți este foame sau nu
Reclamele la alimente, mirosurile sau alți stimuli îți declanșează pofta
Acestea sunt tipare învățate, pe care le poți schimba prin exercițiu și atenție conștientă.
Învață să-ți asculți corpul
Data viitoare când ți se face poftă de ceva, oprește-te o clipă și întreabă-te:
Este foame fizică sau o nevoie emoțională?
Am mâncat astăzi suficiente alimente hrănitoare?
Sunt obosită, stresată sau deshidratată?
Are legătură cu ciclul meu menstrual sau cu starea mea hormonală?
Ar putea fi vorba despre un obicei sau despre o reacție învățată la un stimul?
Când începi să înțelegi mesajul din spatele poftei, poți răspunde mai înțelept — prin hrană, odihnă, gestionarea stresului sau chiar schimbarea unor obiceiuri vechi.
Poftele nu sunt dușmanul tău — sunt indicii.
A învăța să le descifrezi este una dintre cele mai eficiente căi de a construi o relație sănătoasă cu mâncarea și cu propriul corp.
Hai să lucrăm împreună:
Dacă îți este greu să-ți înțelegi poftele — sau te simți blocată în tipare care nu îți mai fac bine — sprijinul personalizat poate face o diferență majoră.
În programele mele de coaching 1:1, lucrăm împreună pentru a descoperi factorii biologici, hormonali și emoționali care stau la baza poftelor — și pentru a găsi un mod de a te hrăni pe care să-l poți menține pe termen lung și care să se potrivească cu adevărat vieții tale.
Ești pregătită să faci primul pas? → Programează aici o discuție gratuită de cunoaștere
Referințe / Lecturi recomandate
Berthoud HR. (2011). Metabolic and hedonic drives in the neural control of appetite: Who is the boss? Current Opinion in Neurobiology.
Adam TC & Epel ES. (2007). Stress, eating and the reward system. Physiology & Behavior.
Gibson EL. (2006). Emotional influences on food choice: Sensory, physiological and psychological pathways. Physiology & Behavior.
Farrow CV et al. (2015). Parental feeding practices and emotional eating in children. Am J Clin Nutr.
Acest articol are un scop educativ general și nu reprezintă un sfat medical. Pentru situația ta, te rog să vorbești cu un specialist în domeniul sănătății. Avertisment medical (în engleză)
Pasul următor
Primește ghidul Fuel Your Focus
Un ghid gratuit (în engleză) despre nutrienții care contează pentru energia creierului, cu idei practice de mese.
Ți-a plăcut articolul?
Abonează-te la newsletter ca să primești articolele noi din Jurnal.
Mai citește
De ce să nu faci o obsesie din cântar: cum să-ți urmărești mai inteligent progresul, ținând cont de hormoni
Cântarul nu spune totul. Află de ce greutatea, luată ca unic reper, este un indicator înșelător — mai ales la vârsta de mijloc — și ce să urmărești în schimb pentru rezultate reale.
Să înțelegem poftele: mesaje biologice sau obiceiuri legate de emoții?
Poftele par adesea să apară din senin. Acum te simți bine, iar în clipa următoare deschizi frigiderul sau întinzi mâna după o gustare.
Mâncatul emoțional sau alimentația insuficientă: cum faci diferența
Ți s-a întâmplat să stai în fața frigiderului și să ai poftă de ceva, fără să știi exact ce anume? Sau să simți că nu te poți opri din ronțăit, deși ar trebui să fii sătulă?
